Sănătatea albinelor – pentru ca mortalități dezastruoase să nu se mai repete

In ultimul timp, activitatea apicola a fost afectată de o serie de provocări și pierderi fără precedent prin prisma sănătății familiilor de albine. Problemele au fost polifactoriale, dar nu imposibil de rezolvat. In acest articol as vrea sa amintim o listă cu acestea și potențiale soluții.

1. Cel mai puternic impact negativ l-a avut prezența în număr mare a acarianului Varroa, care a beneficiat de condiții propice de dezvoltare cu aproximativ o luna mai rapid decât în majoritatea anilor. Problema ce a mai frecventă a fost dezvoltarea rezistenței la acaricidele clasice de sinteză. Fără a ne opri la detalii in acest articol, soluțiile mai sigure de reducere a populației de Varroa în timpul sezonului apicol ar putea fi:

• Eliminarea puietului căpăcit din familie asociat cu tratament cu acid oxalic (3,5% in apă sau prin sublimare). Puietul căpăcit poate fonda noi roiuri, după eclozare și tratare,
• Pensularea cu acid formic 42% asociat cu tratament cu acid oxalic (3,5% in apă sau prin sublimare), mai ales primăvara devreme,
• Acid formic prin evaporare când temperatura exterioară permite,
• Folosirea acidului oxalic în amestec 1:1 cu glicerina pe suport celulozic după culesul de salcâm sau mai devreme (nu contaminează mierea),
• Folosirea de soluții pe bază de uleiuri volatile primăvara înainte de primele culesuri,
• Cu efect de reducere parțială a populației de varroa, eliminarea puietului de trântor și scuturarea acarienilor cu ajutorul zahărului pudră de pe populația adultă, în special în momentul extracției fagurilor cu miere (vizînd în primul rând albinele care ocupă fagurii extrași).

2. De o importanță majoră, adesea greu de evaluat sau de conștientizat este calitatea hranei din timpul toamnei și calitatea rezervelor pentru iernare.

Rezerva proteică corporală (corpul gras din interiorul albinelor) are rol determinant al longevității albinelor adulte, rol în detoxifiere și imunitate. Acesta nu se poate forma și acumula la capacitate deplină decât prin consum de polen sau substituenți proteici de bună calitate și cu o populație de albine suficient de mare și echilibrată în colonie. (… citare / link – lucrare știintifica) Calitatea hranei proteice este adesea nesatisfăcătoare (prea puține proteine, deficiențe ale unor aminoacizi prin cantitate insuficientă) în perioada a doua a verii și toamna, mai ales în zonele cu agricultură intensivă și ân anii secetoși. Se impune suplimentarea hrănirii coloniilor cu proteină de bună calitate.

Rezerva proteică din corpul albinelor se reduce semnificativ la albinele parazitate de către Varroa.

In condiții cu deficiențe la nivelul corpului gras care are rol esențial în prelucrarea și detoxifierea hranei accesibile, bineînțeles că orice fel de deficiențe ale hranei energetice (dulci) pot afecta negativ organismul albinei. Posibilele deficiențe ale hranei:

• Substanțe nedigerabile (in general glucide sau poliglucide sau minerale in exces), prezente în siropuri industriale destinate idustriei alimentare (omului), zahăr insuficient purificat, unele sortimente de miere (în special de mană, dar și florală) – au efecte nefaste iarna în lipsa zborului și la coloniile slabe,
• Substanțe toxice poluante sau de origine vegetală,
• pH prea mare (peste 6), în mierea de mană sau siropul de zahăr sau prea scazut (sub 4) în unele siropuri industriale,
• Lipsa parțială sau totală a substanțelor active de origine vegetală și/sau a microelementelor (lipsa mineralelor utile organismului) în hrana de origine industrială nesuplimentată cu extracte de plante și microelemente.

Astfel, pentru a evita depopulări prin uzură (reducerea longevității albinelor), se recomandă folosirea de siropuri și turte care să corespundă condițiilor de igienă, evitînd deficiențele enumerate mai sus și concomitent se recomandă hrănirea proteică în perioadele de toamnă si primăvara devreme înainte de apariția polenului accesibil.

Toate siropurile Ideal Bee corespund acestor condiții.

Siropurile Ideal Bee Classic Syrup și Ideal bee Energy Syrup se recomandă în completarea mierii de calitate sau rezervelor de hrană cu extract de plante. Pentru înlocuire mierii din faguri sau hrăniri masive de completare, acestea două se suplimentează prin adăugare de Apiplant în dozele recomandate (17-35 ml / kg), sau se folosește Ideal Bee Optimal Syrup, care conține extracte de plante.

Pentru hrăniri de întreținere (”stimulare”), atunci când cântarele de control indică stagnări sau scăderi în greutate la stupi (primăvara sau după ultimul cules), se recomandă hrăniri cu cantități moderate de Ideal Bee Complete Syrup (cu mențiunea că în timpul ienii NU dăunează albinelor dacă este prezent în faguri) sau Ideal Bee Optimal Syrup.

3. Pentru funcționarea optimă a coloniei, mai ales dacă temperaturile și calitatea hranei nu sunt cele ideale, importanță mare o are echilibrul între numărul de albine adulte tinere (doici) și cantitatea de puiet larvar. Este important să se evite situațiile cu excedent de larve în perioade cu insuficiente albine adulte.

Astfel:

• Roiurile se formează suficient de puternice pentru a nu se ajunge în situații de dezechilibru prin deficit de albine doici și se hrănesc energo-proteic,
• Atât familiile în dezvoltare primăvara, cât și roiurile în dezvoltare se mențin aglomerate prin folodirea diafragmei. Această practică asigură pe de o parte o temperatură optimă, iar pe de altă parte evită un eventual excedent de larve raportat la posibilitățile familiei, menținând calitatea albinelor.
• Toate coloniile se uniformizează la o cantitate suficientă de albine în perioada iulie – început de august .

Menținerea familiilor de albine la calitate maximă, conform potențialului genetic se poate face prin aceste 3 măsuri enumerate mai sus. Considerăm că apariția unor probleme datorate germenilor oprotuniști, ca nosemoza sau puietul văros se datorează nerespectării acestor condiții de minimă igienă, pe care natura singură nu le mai asigură pe tot parcursul anului.

Pe de altă parte, familiile sănătoase se știe că își urmează cusul instinctului de reproducere si au tendința de a intra în frigurile roitului, fapt pe care unii apicultori în mod defectuos incercă sa îl prevină prin nerespectarea măsurilor despre care am scris mai sus. Considerăm că gestionarea instinctului de roire nu se face prin proastă întreținere sau proastă hrănire, care aduce vulnerabilitate la boli, scăderea longevității, necesitatea greu de controlat a unificărilor, ci se face prin echilibrări ale populației primăvara la începutul culesului de pomi fructiferi.